Încă de la începutul cercetărilor arheologice din perioada interbelică, în siturile neolitice au apărut dovezi ale existenței unor construcții vechi de câteva mii de ani, ridicate în principal din lut și lemn, care au fost interpretate în general ca fiind locuințe. Pe măsură ce cercetările avansau, erau descoperite tot mai multe detalii legate de locuințele și așezările neolitice, sub aspectul tehnicilor de construcție, amenajărilor sau organizării interne.
La început, arheologii au tratat problema acestor construcții în contextul civilizației neolitice, prioritară fiind definirea noilor culturi arheologice, ordonate într-o schemă cronologică, în condițiile absenței știrilor scrise. Astfel, într-o primă etapă, locuințele nu au avut parte de o analiză detaliată din punct de vedere arhitectural, atenția arheologilor concentrându-se de obicei asupra inventarului mobil (ceramica în special). Ulterior, au apărut diverse încercări de reconstituire ale acestor locuințe, inspirate în mare măsură din arhitectura tradițională. Unele dintre ele, puțin numeroase, sunt rezultatul colaborării dintre arhitecți și arheologi.
Imaginea arhitecturii neo-eneolitice a avut astfel de suferit, fiind adesea asociată cu o „arhitectură primitivă”. Cercetările făcute în ultimele decenii au dovedit însă existența unei arhitecturi cu caracter complex la nivelul mileniilor VII-IV a. Chr., cu o organizare riguroasă a așezărilor după un plan prestabilit și cu construcții cu mai multe camere sau chiar cu etaj. Au putut fi identificate totodată și unele diferențieri funcționale, respectiv o arhitectură cu caracter defensiv (sisteme de fortificații) sau de cult (sanctuare).
Obiectivul principal al lucrării îl reprezintă sistematizarea informațiilor existente despre arhitectura neolitică, completat cu o analiză spațială a așezărilor și o analiză detaliată din punct de vedere arhitectural a construcțiilor neolitice descoperite până acum la Dunărea de Jos. Această analiză cuprinde mai multe paliere, pornind de la nivelul așezărilor (tipologie, organizare spațială, sisteme de delimitare și protejare), la cel al construcțiilor (tipuri, tehnici și materiale de construcții) și în fine, la cel al amenajărilor interioare.
Zona asupra căreia ne-am concentrat atenția este cea a Dunării de Jos, care cuprinde în linii mari sudul României și nordul Bulgariei, unde s-a dezvoltat o civilizație neolitică originală. În încercarea de a realiza o imagine de ansamblu asupra arhitecturii neo-eneolitice, am recurs spre comparație și la informații din mai multe zone geografice, începând cu Orientul Apropiat, considerată zona de origine a neoliticului, mergând până în estul Ucrainei și Dunărea Mijlocie.
Pentru fiecare nivel de analiză am putut beneficia și de experiența directă a cercetărilor de teren efectuate în situri arheologice din sudul României, din județe precum Teleorman, Călărași, Olt, Buzău etc. Spre exemplu, experiența acumulată în cursul cercetărilor din așezarea tell de la Vitănești, jud. Teleorman, unde a fost recent finalizată cercetarea ultimului nivel de locuire, s-a dovedit de un real folos în înțelegerea unor aspecte legate de organizarea spațiului interior al așezării sau de modul de construcție și conservare al caselor.
Cercetarea de teren a însemnat și înregistrarea pentru anumite zone (jud. Teleorman, Călărași) a unor exemple de arhitectură tradițională, ce pot constitui analogii pentru arhitectura neolitică. Totodată, vizitele la muzeele satului din București, Sibiu, Golești, Rm. Vâlcea, etc au vizat aprofundarea cunoștințelor legate de materialele și tehnicile de construcții tradiționale.
Exemplele alese, atât în cazul așezărilor, cât și al construcțiilor se referă în general la cazurile în care au fost publicate seturi complete de informații. Astfel, în cazul așezărilor au fost alese în primul rând cele cercetate integral și pentru care au fost publicate planuri, pentru a putea permite o analiză asupra organizării spațiului interior. De asemenea, în cazul construcțiilor, au fost alese acele exemple care au furnizat date complete privind tipul, modul de construcție și funcția.
O dificultate majoră în realizarea acestei teze a constituit-o inegalitatea privind informațiile asupra construcțiilor neolitice, fapt datorat atât condițiilor de conservare în general precare (vorbim despre o arhitectură din lut și lemn, cu o vechime de până la 8000 de ani), precum și datorită publicării, de multe ori sumare, a detaliilor legate de arhitectură.
Mai mult din rezumatul tezei:
https://www.uauim.ro/f/doctorat/sustineri_teze/rezumat_Katia_Moldoveanu.doc
